Toate discurile Ford Motorcraft sunt supuse unor teste riguroase
De laborator si din lumea reala, pentru a indeplini standardele stricte de inginerie Ford si pentru a oferi performante si fiabilitate superioare.
Cand vine vorba de frane, nu exista loc pentru erori.
- Cea mai largă gamă posibilă de temperatură de funcționare
- Conceput conform specificațiilor Ford Motor Company
- Toate piesele trebuie să treacă teste extinse de laborator și de dezvoltare a vehiculului pentru fiecare model de vehicul individual 27 de teste diferite ale sistemului de frânare efectuate de mai multe ori
- Îmbunătățirea continuă a produsului, care provine de la peste 100 de ani de experiență
- Toate piesele de schimb recomandate sunt incluse
- Procesat cu echipamente de cântărire, amestecare, presare și post-întărire de înaltă calitate
- Realizat cu materii prime de înaltă calitate
- Proiectarea produsului în majoritatea aplicațiilor include materiale de înaltă tehnologie, cum ar fi Kevlar și plăci de suport din oțel fin
- Dispuneți de o utilizare sofisticată a butoanelor, sloturilor și șanțurilor pentru a reduce praful, zgomotul și estomparea frânelor
- Proiectat pentru a echilibra coeficientul de frecare între față și spate pentru a minimiza blocarea timpurie în timpul frânării
- Testat și rafinat pentru performanțe maxime la distanță de oprire, durabilitate, zgomot, vibrații ale frânei, senzație de pedală, decolorare și tracțiune, praf de roată și uzură a rotorului
Cum functioneaza franele cu disc
Majoritatea vehiculelor moderne folosesc un sistem de franare compus din frane cu disc. Ele sunt numite astfel deoarece folosesc forta aplicata pe discurile atasate la roti pentru a incetini si opri o masina. In comparatie cu franele cu tambur, franele cu disc ofera o putere de oprire mai mare si nu se supraincalzesc la fel de repede in cazul utilizarii intense. In timp ce unele vehicule entry-level folosesc frane cu tambur pe rotile din spate, franele cu disc pe patru roti se gasesc in mod obisnuit pe orice, de la sedanuri de familie, la camioane si la masini sport de inalta performanta.
Piese care alcatuiesc sistemul de frana cu disc
Rotor: disc circular fixat cu suruburi pe butucul rotii care se invarte odata cu roata. Rotoarele sunt cel mai frecvent fabricate din fonta sau otel, totusi unele masini de ultima generatie folosesc un rotor carbon-ceramic. Rotoarele pot fi fante sau gaurite pentru o mai buna disipare a caldurii.
Placute de frana: componenta care impinge in rotor, creand frecare care incetineste si opreste o masina. Acestea au o portiune de metal numita pantof si o captuseala care este atasata de pantof. Captuseala este ceea ce intra de fapt in contact cu rotorul si se uzeaza cu utilizare. Captuselile sunt realizate din diferite materiale si se incadreaza in trei categorii: organice, semimetalice si ceramice. Materialul de captuseala ales va afecta durata de viata a franelor, cantitatea de zgomot auzit atunci cand franele sunt aplicate si cat de repede franele opresc masina.
Piston: Cilindru conectat la sistemul hidraulic al sistemului de franare. Pistonul este cel care deplaseaza placutele de frana in rotor atunci cand soferul apasa pedala de frana. Unele sisteme de franare au un singur piston care misca ambele placute, in timp ce altele au doua pistoane care imping placutele de frana de fiecare parte a rotorului. Altii au inca patru, sase sau chiar opt pistoane pentru o putere de franare mai mare, in detrimentul costurilor si complexitatii adaugate.
Etrier: Carcasa care se potriveste peste rotor si tine placutele de frana si pistoanele, precum si contine conducte pentru lichidul de frana. Exista doua tipuri de etriere de frana: plutitoare (sau glisante) si fixe. Etrierele plutitoare „plutesc” peste rotor si au doar pistoane pe o singura parte. Cand soferul apasa franele, pistoanele preseaza placutele de frana dintr-o parte in rotor, ceea ce face ca etrierul sa alunece, astfel incat placutele de pe partea fara piston a etrierului sa intre si ele cu rotorul. Etrierele fixe sunt insurubate pe loc si au in schimb pistoane pe ambele parti ale rotorului care se misca atunci cand soferul actioneaza franele. Etrierele fixe aplica presiunea de franare mai uniform si se fixeaza mai ferm pe rotor, totusi etrierele plutitoare se gasesc pe majoritatea masinilor Ford si sunt perfect adecvate pentru conducerea zilnica.
Senzori: Unele vehicule au frane care contin senzori incorporati in placutele de frana care functioneaza pentru a spune soferului cand placutele sunt uzate. Alti senzori de frana joaca un rol in sistemul ABS al vehiculului.
Cum functioneaza franele cu disc Ford
Franele ar trebui sa raspunda instantaneu. Cand soferul Ford apasa pedala, un piston din interiorul cilindrului principal de frana presurizeaza lichidul hidraulic in conductele de frana, care misca pistoanele si impinge placutele in rotor. Cu cat soferul apasa mai tare pe pedala, cu atat va fi mai mare presiunea in interiorul liniilor de frana si cu atat placutele vor strange mai tare rotorul. Distanta de deplasare a placutelor este mica – doar cativa milimetri – si ar trebui sa se retraga inapoi in etriere de indata ce soferul elibereaza pedala.
Uzura franelor cu disc Ford
Chiar si in scenariile normale de conducere, sistemele de frana cu disc se confrunta cu stres si caldura majore, iar in timp anumite componente vor trebui inlocuite. Placutele de frana trebuie inlocuite cel mai frecvent. Cand se intampla asta depinde de obiceiurile tale de condus, precum si de materialul din care sunt fabricate placutele, dar variaza intre 25.000 si 70.000 de km. Rotoarele de frana dureaza adesea intre 50.000 si 70.000 de km (si uneori mai mult), dar se pot deteriora daca se supraincalzi sau daca placutele de frana nu sunt inlocuite la timp. Lichidul de frana este elementul vital al intregului sistem de franare, asa ca verificati-l la fiecare 24.000 pana la 36.000 de km sau imediat daca suspectati o scurgere. Pistoanele si etrierele ar trebui sa reziste pe toata durata de viata a vehiculului, cu exceptia cazului in care exista o problema mecanica, sunt deteriorate de resturi sau intr-un accident sau daca se gripeaza din cauza inactivitatii.
Simptome ale problemelor cu franele cu disc Ford
Cateva simptome greu de ignorat ii indica soferului sa stie ca exista o problema cu franele:
Zgomot de scartait: pe masura ce materialul placutelor de frana se uzeaza, un indicator de uzura metalic din interiorul placutei incepe sa intre in contact cu rotorul, producand un zgomot de scartait ascutit. Inlocuirea placutelor de frana remediaza de obicei zgomotul, dar poate fi cauzat si de resturile de drum prinse in etrier. Pedala tremurata sau pulsatorie: daca pedala de frana pulseaza sau tremura atunci cand o apasati, este posibil ca rotoarele sa fie deformate. Rotoarele de frana sunt menite sa fie perfect plate, iar o deformare se poate forma prin suprasolicitare sau supraincalzire. Uneori, rotoarele pot fi suprafatate pentru a le face din nou netede, desi inlocuirea definitiva este adesea o optiune la pret similar si mai sigura.
Pedala de frana spongioasa sau joasa: pedala de frana ar trebui sa aiba o senzatie buna, cu forta de franare compatibila cu cantitatea de presiune aplicata pedalei. Daca pedala se simte spongioasa sau mai joasa decat de obicei, este adesea un semn de lichid de frana contaminat sau o scurgere in sistem. Aerul sau apa din fluid ii reduce eficacitatea, iar o scurgere este o problema serioasa. Solicitati unui mecanic sa spaleze lichidul sau sa inspecteze sistemul pentru scurgeri pentru a restabili puterea de franare completa. Franele sunt, fara indoiala, cel mai important sistem de siguranta din orice masina, iar franele cu disc ofera performante de franare puternice, fiabile si de lunga durata. Sunt sanse ca masina dvs. sa le foloseasca, asa ca fiti constient de orice simptome neobisnuite care ar putea indica ca o piesa trebuie inlocuita.
Evoluția și Performanța Frânelor cu Disc: De la Originile Angliei la Utilizarea în Automobilele Moderne
Dezvoltarea frânelor de tip disc a început în Anglia în anii 1890 și a cunoscut o evoluție semnificativă în industria auto. În 1902, Lanchester Motor Company a realizat primele frâne care funcționau într-un mod similar sistemului modern de frânare cu disc, chiar dacă discul era subțire și era acționat de un cablu. Cu toate acestea, modelele inițiale nu au fost la fel de practice sau disponibile pe scară largă în mașini pentru încă 60 de ani.
Implementarea cu succes a început în avioane înainte de cel de-al doilea război mondial, iar tancul German Tiger a fost echipat cu discuri încă din 1942. După război, progresul tehnologic a accelerat în anii 1950, conducând la o demonstrație crucială a superiorității frânelor cu disc în cursa de 24 de ore de la Le Mans din 1953. Echipa de curse Jaguar a obținut victoria folosind mașini echipate cu frâne cu disc, datorită performanței lor superioare în comparație cu rivalii care foloseau frâne cu tambur.
Frânele cu disc oferă o performanță de oprire superioară în comparație cu cele cu tambur, datorită capacitatății mai bune de răcire a discului. Acest lucru face ca discurile să fie mai puțin susceptibile la deteriorarea cauzată de supraîncălzirea componentelor frânei. De asemenea, frânele cu disc se recuperează mai rapid după o imersiune în apă, fiind mai eficiente decât cele cu tambur în condiții umede.
O diferență majoră între frânele cu disc și cele cu tambur constă în absența efectului de autoservire la frâna cu disc. Forța de frânare a unui disc este întotdeauna proporțională cu presiunea exercitată asupra placuței de frână de către sistemul de frânare, oferind șoferului o senzație mai bună și evitând blocarea iminentă.
Discul, de obicei din fontă sau compozite speciale, este conectat la roată și este frânat de plăcuțele de frână montate pe etrierul de frână. Acest sistem de frânare este esențial pentru încetinirea sau oprirea roții în mișcare.
Experimente Timpurii și Standarde de Durabilitate
Primele experimente și implementări ale frânelor cu disc au avut loc în Anglia începând din anii 1890.
Frederick William Lanchester a patentat prima frână de disc tip etrier în 1902, utilizată cu succes pe mașinile Lanchester. Limitările tehnologice ale perioadei au necesitat utilizarea cuprului ca mediu de frânare, dar sistemul a devenit impracticabil din cauza uzurii rapide în condițiile proaste ale drumurilor din acea perioadă.
Compania de motociclete Douglas a introdus o formă de frână pe disc în 1921, iar aplicarea lor a continuat în avioane și trenuri în timpul celui de-al doilea război mondial. Compania Daimler a folosit frâne cu disc pe mașina lor blindată în 1939, din cauza spațiului limitat și a necesității unei tracțiuni finale specifice.
Recomandări și Standarde de Înlocuire a Frânelor
În general, frânele cu disc sunt durabile și pot rezista în medie între 40.000 și 60.000 de kilometri. Totuși, condițiile de depozitare și utilizare pot afecta durabilitatea acestora. Rugina și lipirea componentelor pot duce la uzură prematură.
Frânele din față sunt cele mai solicitate și, în funcție de design, pot avea o uzură mai rapidă. Înlocuirea frânelor din față sau din spate poate fi făcută independent, dar se recomandă, uneori, înlocuirea ambelor seturi pentru eficiență.
Alegerea între piesele originale și cele aftermarket poate varia în funcție de calitate. Piesele OEM sunt adesea mai fiabile, dar pot exista excepții. Verificați prețurile și specificațiile pentru a face cea mai bună alegere pentru vehiculul dvs.
Problemele Comune și Îngrijirea Frânelor cu Disc
Unele probleme comune întâmpinate sunt fisurarea discului, ruginirea și transferul inegal al materialului de fricțiune. Fisurile apar în special în cazul discurilor găurite, iar ruginirea poate apărea în zonele de contact ale discului. Transferul inegal al materialului de fricțiune poate duce la deformarea discului, fie acesta fiind OEM sau aftermarket.
